Productie oteluri speciale Debitare si prelucrare Stoc permanent profile Consultantă tehnică Bara trasă calibrată Calitate certificată Livrare rapidă national Solutii industriale Parteneriate pe termen lung

Influente

Elemente de aliere
Influenta elementelor de aliere asupra proprietatilor otelurilor

Aluminiul (Al) - punctul de topire = 658oC. Este agentul cel mai puternic, frecvent folosit la dezoxidare. Are un efect extrem de favorabil asupra rezistentei la imbatranire. Adaugarea in proportii mici ajuta la formarea unei structuri cu granulatie fina. Formeaza nitruri foarte dure impreuna cu azotul si este de regula element de aliere pentru otelurile de nitrurare si pentru otelurile aliate feritice rezistente la temperaturi ridicate.

Arseniul (As) - punctul de topire = 817oC (sub presiune). Micsoreaza domeniul gamma si este un element nedorit in otel deoarece are o puternica tendinta de segregare, in mod similar cu P. Creste fragilitatea la revenire, reduce mult tenacitatea si micsoreaza sudabilitatea.

Borul (B) - punctul de topire = 2300oC. Se foloseste ca element de aliere pentru organele de asamblare, pentru elemente de control si pentru ecranele din centralele atomice. Adaugat in procente mici in otel, acesta imbunatateste sensibil calibilitatea si rezistenta otelului.

Carbonul (C) - punctul de topire = 3540oC. Este cel mai important element de aliere si are cea mai mare influenta asupra comportarii otelurilor. Pe langa carbon, oricare otel nealiat va contine Si, Mn, P si S care apar neintentionat in timpul elaborarii. La cresterea continutului de C, creste rezistenta si calibilitatea otelului, dar scade ductibilitatea, forjabilitatea si prelucrabilitatea.

Calciul (Ca) - punctul de topire = 850oC. Se foloseste impreuna cu siliciu sub forma de Si-Ca pentru dezoxidare.

Cobaltul (Co) - punctul de topire = 1492oC. Nu formeaza carburi. Cobaltul opreste cresterea grauntilor la temperaturi ridicate si imbunatateste substantial rezistenta la temperaturi ridicate, de aceea s-a folosit frecvent ca element de aliere la otelurile rapide, la otelurile pentru scule, pentru deformare la cald, la materiale cu rezistenta la fluaj. In cantitati mari creste remanenta, intensitatea campului coercitiv si conductivitatea termica.

Cromul (Cr) - punctul de topire = 1920oC. Cromul, prin reducerea vitezei critice de racire necesara pentru formarea martensitei, creste calibilitatea. Tenacitatea e totusi redusa in timp ce ductibilitatea este putin afectata prin cresterea continutului de crom. Rezistenta la tractiune creste cu 80-100 N/mm2 pentru 1% Cr. Cromul este agent de formare a carburilor. In procent de peste 12% creste rezistenta la coroziune.

Cuprul (Cu) - punctul de topire = 1084oC. Se adauga doar la cateva aliaje de otel. Are o influenta nefavorabila in procesele de deformare plastica la cald. La otelurile aliate cu cupru, acesta imbunatateste rezistenta la intemperii, iar la otelurile inalt aliate un continut de Cu mai mare de 1% imbunatateste rezistenta la acizi.

Hidrogenul (H) - punctul de topire = -262oC. Este un parazit in otel deoarece cauzeaza fragilitati prin reducerea ductibilitatii si gatuĭrii fara cresterea limitei de curgere si rezistentei la rupere la tractiune. Hidrogenul provoaca aparitia fulgilor si a sirurilor de incluziuni de zgura.

Manganul (Mn) - punctul de topire = 1221oC. Dezoxideaza si se combina cu sulful pentru a forma sulfura de mangan, reducand astfel efectul nedorit al sulfurii de fier. Reduce riscul fragilitatii la rosu, iar limita de curgere si rezistenta otelurilor cresc prin adaugarea manganului. Otelurile cu Mn mai mare de 12% sunt foarte rezistente la uzura.

Molibdenul (Mo) - punctul de topire = 2622oC. Se adauga de obicei impreuna cu alte elemente si, reducand viteza critica de racire, imbunatateste calibilitatea. Molibdenul reduce semnificativ fragilitatea de revenire, creste rezistenta la tractiune si rezistenta la coroziune.

Azotul (N) - punctul de topire = -210oC. Reduce tenacitatea prin procesele de precipitare si cauzeaza predispozitia la imbatranire si la fragilitate la albastru pentru oteluri nealiate si slab aliate. Ca element de aliere extinde faza gamma si stabilizeaza structura austenitica.

Niobiul (Nb) sau Columbiul (Cb) si Tantalul (Ta) - Aceste elemente apar impreuna si sunt foarte greu de separat unul de altul. Sunt folositi ca stabilizatori ai otelurilor rezistente chimic, iar niobiul se foloseste la otelurile austenitice pentru cazane.

Nichelul (Ni) - punctul de topire = 1453oC. La otelurile de constructii creste tenacitatea chiar si la temperaturi scazute si toate punctele de transformare sunt coborate de catre nichel. Otelurile austenitice au o rezistenta mare la temperaturi ridicate.

Oxigenul (O) - punctul de topire = -218,7oC. Este un element nedorit in otel. Oxigenul scade tenacitatea si creste tendinta de fragilitate la imbatranire si fragilitate la rosu.

Fosforul (P) - punctul de topire = 44oC. Este element nedorit, deoarece produce segregarea primara pronuntata la solidificarea topiturii. Chiar si in cantitati mici, fosforul creste pasivitatea la fragilitatea de revenire, iar fragilitatea creste odata cu cresterea continutului de carbon.

Plumbul (Pb) - punctul de topire = 327,4oC. Se adauga la otelurile pentru automate in proportie de 0,20 - 0,50% deoarece imbunatateste prelucrabilitatea prin aschiere. Datorita toxicitatii ridicate in prezent este putin utilizat.

Sulful (S) - punctul de topire = 2622oC. Produce cea mai pronuntata segregare in otelurile aliate. Sulful se adauga intentionat la otelurile pentru automate, dar creste si posibilitatea de fisurare la sudura.

Siliciul (Si) - punctul de topire = 1414oC. Se afla in toate otelurile la fel ca si manganul. Siliciul este un metaloid dezoxidant, creste rezistenta si limita de elasticitate, fiind util la otelurile de arc si la otelurile rezistente la temperaturi ridicate.

Staniul (Sn) - punctul de topire = 231,8oC. Este nedorit in otel deoarece penetreaza de-a lungul limitei de graunti si duce la fisurare si la fragilitate la sudura.

Titanul (Ti) - punctul de topire = 1727oC. Ofera o dezoxidare pronuntata, o denitrurare si o actiune puternica de formare a carburilor. Este folosit la otelurile inox pentru stabilizarea impotriva coroziunii intercristaline si pentru rafinarea grauntilor.

Vanadiul (V) - punctul de topire = 1726oC. Rafineaza grauntii primari, este un agent puternic de formare a carburilor si asigura cresterea rezistentei la uzura si la temperaturi ridicate.

Wolframul (W) - punctul de topire = 3380oC. Formeaza carburi foarte dure, previne cresterea grauntilor si creste rezistenta si rezistenta la uzura la temperaturi inalte. Se foloseste la otelurile rapide si la cele de scule pentru deformare la cald.

Zirconiul (Zr) - punctul de topire = 1860oC. Este un element de aliere pentru dezoxidare, denitrurare si desulfurizare. Adaugarea de zirconiu are un efect favorabil asupra formarii de sulfuri si limiteaza faza gamma.

Reprezentare a caracteristicilor otelurilor